### Petrecerea de la vilă. Femeia care m-a refuzat și secretul din debara Petrecerea trebuia să fie doar un weekend de distracție între prieteni. Niciunul dintre noi nu se aștepta ca lucrurile să ia o asemenea turnură. Cristi mă sunase cu câteva zile înainte. — Ce faci, îndrăgostitule? Ți-ai revenit? Dana ne-a invitat la un bairam. Zice că o să fie lume multă și că avem unde să stăm tot weekendul. N-am stat prea mult pe gânduri. Vineri seara am plecat împreună cu Cristi, Sorin și Mihai. Vila era cochetă, curtea plină de oameni, grătarul sfârâia, iar muzica se auzea din casă. Sărbătorita, Coca, ne-a întâmpinat cu brațele deschise. — Bine ați venit! Vă arăt imediat camerele și apoi vă fac cunoștință cu fetele. Printre invitați am remarcat-o imediat pe Cristina. Era genul de femeie care știa foarte bine ce efect are asupra bărbaților. Frumoasă, sigură pe ea și aparent imposibil de impresionat. M-am apropiat. — Bună. Andrei. S-a uitat la mine și a zâmbit ironic. — Și te duci? Am râs. — Normal. Nu e frumos să las oamenii să aștepte. Atunci mi-a spus ceva care avea să-mi rămână în minte toată seara: — Tu ești vestitul Andrei despre care vorbește toată lumea? Să știi că n-ai nicio șansă cu mine. A fost primul refuz. Și, probabil, exact motivul pentru care n-am mai putut să nu mă gândesc la ea. De fiecare dată când încercam să mă apropii, Cristina îmi răspundea la fel: nu era interesată, nu venise acolo pentru aventuri și nu avea de gând să cedeze. Cristi, în schimb, își găsise deja companie. Sorin era și el ocupat. Eu rămăsesem singur. Până când Coca a început să stea tot mai mult pe lângă mine. Un pahar. Încă unul. Muzică. Dans. Și apoi, într-un moment în care aproape toată lumea era atentă la petrecere, Coca s-a apropiat și mi-a șoptit ceva la ureche. Am crezut că glumește. Nu glumea. Câteva secunde mai târziu, m-a tras discret spre o ușă pe care nimeni nu o băga în seamă. Am intrat. Ușa s-a închis în urma noastră. Și abia atunci am înțeles că seara avea să fie cu totul altfel decât îmi imaginasem...