Era o seară de toamnă la mare, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Cu Andrei ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.
Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Monica eram împreună de 16 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.
Eu am 39 de ani, Monica are 38. Suntem împreună de 16 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Sigur vrei asta?
m-a întrebat Monica, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Monica a zâmbit și mi-a strâns mâna.
— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Monica. — Nu o fac pentru tine, a râs Monica.
O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc.
Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont