Biletul cu dorințe, în București

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, în București, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. După 15 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile.

Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Dan a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 50 de ani, Dan are 51.

Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Dan.

— Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Dan, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.

Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun.