Au trecut luni de atunci și încă zâmbesc singur când îmi amintesc de o seară de vară petrecută la Sinaia. Pe Corina și pe Sebastian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.
Simona și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Corina și Sebastian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.
Suntem cu Simona de 6 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Corina și Sebastian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Simona m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.
Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis ea. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Sebastian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Corina a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont