Ce ne-am spus în bucătărie, pe Valea Prahovei

Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o după-amiază târzie de septembrie, pe Valea Prahovei, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Pe Vlad și pe Irina i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Dan și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Vlad și Irina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Dan de 3 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Vlad și Irina ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Vlad: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Irina. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Irina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Vlad a promis solemn să respecte fiecare rând.