Era o seară de vineri pe Valea Prahovei, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Diana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Miruna și Adrian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Miruna și Adrian erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Diana de 7 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Miruna și Adrian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
— Regula e simplă, a zis Miruna: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Adrian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Adrian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Miruna a promis solemn să respecte fiecare rând.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont