Cum am ajuns să ne jucăm în patru, la Sibiu

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la Sibiu, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Pe Cristina și pe Ovidiu i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.

Alina și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Cristina și Ovidiu ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.

Suntem cu Alina de 9 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Cristina și Ovidiu ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Alina m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.

Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis ea. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Ovidiu a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Cristina a promis solemn să respecte fiecare rând.