Cuplul de peste masă, la Iași

Era o după-amiază târzie de septembrie la Iași, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Ovidiu și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Sorin și Miruna ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Sorin și Miruna erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Ovidiu de 5 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Sorin și Miruna ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Sorin: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Miruna. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Sorin. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.