Cuplul de peste masă, la Oradea

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la Oradea, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Raluca și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Simona și Paul ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Simona și Paul erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.

Suntem cu Raluca de 8 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Simona și Paul ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Simona: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.

— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Paul. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. Raluca m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.

Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis ea. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.