Curajul a doi cupluri, la Iași

Totul s-a petrecut la Iași, într-o seară de toamnă, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Pe Ioana și pe Sebastian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.

Oana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Ioana și Sebastian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.

Suntem cu Oana de 4 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Ioana și Sebastian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Ioana: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.

— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Sebastian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Ioana.

Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural. Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.