Curajul a doi cupluri, la Sinaia

Mă gândesc adesea la o după-amiază târzie de septembrie pe care am petrecut-o la Sinaia. Se întâmplă să-mi apară în minte fără motiv, la semafor sau în mijlocul unei ședințe, și de fiecare dată îmi vine să zâmbesc. Ovidiu și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Sorin și Delia ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Sorin și Delia erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Ovidiu de 6 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Sorin și Delia ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Ovidiu m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.

Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Sorin. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început.

Restul vine doar dacă vine natural.