Curiozitate în trei, în București

Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o după-amiază târzie de septembrie în București glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Cu Răzvan ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.

Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Raluca eram împreună de 6 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta?

m-a întrebat Raluca, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Raluca a zâmbit și mi-a strâns mâna.

— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. Răzvan ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi.