Curiozitate în trei, la Cluj

Nu sunt un povestitor bun, dar o să încerc să nu omit nimic. Totul a început într-o seară de vară, la Cluj. Cu Ciprian ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.

Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Ovidiu eram împreună de 7 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Eu am 45 de ani, Ovidiu are 43. Suntem împreună de 7 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.

Ciprian a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect. Mai bine așa.” Ciprian ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi. Dacă nu sunteți siguri, mergem la cină și rămânem prieteni.” Cuvintele acelea au risipit ultimele mele îndoieli.

Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.