Nu sunt un povestitor bun, dar o să încerc să nu omit nimic. Totul a început într-o noapte caldă de iulie, la mare. Cu Adrian eram împreună de 13 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 13 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Eu am 43 de ani, Adrian are 46. Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam.
Când am deschis biletul lui Adrian, am simțit cum mi se încălzesc obrajii. Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Adrian.
Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.
Râsul a ajutat: a rupt gheața și ne-a apropiat mai mult decât orice discurs.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont