Doar noi doi, altfel, pe Valea Prahovei

Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de primăvară, pe Valea Prahovei, cu o simplă propunere. Cu Răzvan eram împreună de 14 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 14 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Răzvan a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Răzvan a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.

Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Răzvan, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.

Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.