Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o seară ploioasă de mai, în Maramureș, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Cu Sorin ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.
Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Diana eram împreună de 5 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.
Eu am 47 de ani, Diana are 51. Suntem împreună de 5 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Sigur vrei asta?
m-a întrebat Diana, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Diana a zâmbit și mi-a strâns mâna.
— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi. Sorin a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont