Doi la doi, într-o vilă închiriată

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea într-o vilă închiriată, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Pe Ciprian și pe Andreea i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.

Sorin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Ciprian și Andreea ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.

Suntem cu Sorin de 8 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Ciprian și Andreea ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Ciprian: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.

— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Andreea. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. Sorin m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.

Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.