Doi la doi, la Brașov

Am 47 de ani și, dacă m-ai fi întrebat cu ceva timp în urmă, ți-aș fi spus că nu ies din tipare. Apoi a venit o seară ploioasă de mai la Brașov și mi-am dat seama că mă înșelam. Marius și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Sorin și Corina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Sorin și Corina erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Marius de 14 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Sorin și Corina ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Marius m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.

Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Corina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Sorin a promis solemn să respecte fiecare rând.

Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.