Doi la doi, pe Valea Prahovei

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea pe Valea Prahovei, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Raluca și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Simona și Mihai ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Simona și Mihai erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.

Suntem cu Raluca de 12 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Simona și Mihai ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Simona: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.

— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Mihai. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Simona.

Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.