După atâția ani, la Constanța

Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o sâmbătă fără planuri la Constanța glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Cu Alina eram împreună de 2 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 2 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Alina a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Alina.

— Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. Într-o seară, la un pahar de vin, Alina a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.

Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.