Am 30 de ani și, dacă m-ai fi întrebat cu ceva timp în urmă, ți-aș fi spus că nu ies din tipare. Apoi a venit o sâmbătă fără planuri pe Valea Prahovei și mi-am dat seama că mă înșelam. Cu Paul ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.
Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Eu am 30 de ani, Delia are 26. Suntem împreună de 3 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină.
Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta?
m-a întrebat Delia, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Delia a zâmbit și mi-a strâns mâna.
— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont