Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o sâmbătă fără planuri, într-o vilă închiriată, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Pe Daniela și pe Adrian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.
Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Daniela și Adrian erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.
Suntem cu Carmen de 2 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Daniela și Adrian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis.
Adrian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Daniela a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Daniela.
Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont