Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o după-amiază târzie de septembrie la Iași glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Paul și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Sebastian și Alina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Sebastian și Alina erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Paul de 11 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Sebastian și Alina ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Alina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Sebastian a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Sebastian. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont