Nu sunt un povestitor bun, dar o să încerc să nu omit nimic. Totul a început într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, într-un hotel de lux. Pe Sorin și pe Raluca i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.
Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Sebastian și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Sorin și Raluca ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.
Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Sebastian de 2 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Sorin și Raluca ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
— Regula e simplă, a zis Sorin: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Raluca. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.
— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Sorin. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont