Într-o seară, în trei în Delta Dunării

Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, în Delta Dunării, cu o simplă propunere. Sebastian și cu mine eram împreună de 7 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice.

Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească. Cu Sebastian eram împreună de 7 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Eu am 42 de ani, Sebastian are 42. Suntem împreună de 7 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Sigur vrei asta?

m-a întrebat Sebastian, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Sebastian a zâmbit și mi-a strâns mâna.

— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.