Într-o seară, în trei în Timișoara

Era o sâmbătă fără planuri în Timișoara, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Mihai și cu mine eram împreună de 11 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice.

Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească. Cu Mihai eram împreună de 11 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Eu am 45 de ani, Mihai are 46. Suntem împreună de 11 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Mihai.

— Nu o fac pentru tine, a râs Mihai. O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem.

Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.

Roxana a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect.