Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de vară, într-o pensiune de la munte, cu o simplă propunere. Cu Andreea eram împreună de 10 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față.
Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. Eu am 42 de ani, Andreea are 40. Suntem împreună de 10 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină.
Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Andreea.
— Nu o fac pentru tine, a râs Andreea. O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem.
Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.
Laura a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont