Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de primăvară, într-o pensiune de la munte, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Alex eram împreună de 13 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 13 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Eu am 44 de ani, Alex are 46. Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată?
i-am șoptit lui Alex. — Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una.
— Promiți că nu râzi? — Promit. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Alex.
Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont