Întrebarea de la miezul nopții, la Constanța

Nu sunt un povestitor bun, dar o să încerc să nu omit nimic. Totul a început într-o seară de vară, la Constanța. Cu Alina eram împreună de 16 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 16 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Alina a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Alina.

— Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Alina. Doar noi doi, cum eram la început.

— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.