Jocul celor patru, la Oradea

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la Oradea, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Pe Lavinia și pe Andrei i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.

Lavinia și Andrei erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Delia de 2 ani împreună și am fost mereu curioși.

Când Lavinia și Andrei ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Lavinia: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Andrei.

Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Andrei a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Lavinia a promis solemn să respecte fiecare rând.

Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.