Jocul celor patru, la Sinaia

Mă gândesc adesea la o după-amiază târzie de septembrie pe care am petrecut-o la Sinaia. Se întâmplă să-mi apară în minte fără motiv, la semafor sau în mijlocul unei ședințe, și de fiecare dată îmi vine să zâmbesc. Pe Alexandra și pe Dan i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Roxana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Alexandra și Dan ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Roxana de 3 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Alexandra și Dan ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Dan a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Alexandra a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Alexandra. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.