Au trecut luni de atunci și încă zâmbesc singur când îmi amintesc de o seară de vineri petrecută la Cluj. Cu Miruna eram împreună de 13 ani. Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală.
După 13 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi.
Într-o seară, Miruna a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Miruna a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună. Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult.
— Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Miruna. Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns.
Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont