Jocul sincerității, la Iași

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, la Iași, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Daniela eram împreună de 8 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 8 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Daniela a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Daniela a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.

Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Daniela. Doar noi doi, cum eram la început.

— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Muzica se auzea încet, luminile erau reduse, iar în aer plutea parfumul lumânărilor.