Lumânări și șoapte, la Vama Veche

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară ploioasă de mai, la Vama Veche, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. După 9 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile.

Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Lucian a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 44 de ani, Lucian are 46.

Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Lucian.

— Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. Într-o seară, la un pahar de vin, Lucian a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.

Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.