Totul s-a petrecut la Vama Veche, într-o seară de vineri, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Cu Lucian ne cunoscusem cu ani în urmă și ne pierdusem din vedere, cum se întâmplă. Un mesaj scris la întâmplare a readus totul: umorul, privirile, felul în care ne înțelegeam din jumătate de cuvânt.
Eram amândoi adulți liberi și hotărâți: eu aveam 50 de ani, Lucian avea 50. Nu ne mai jucam de-a cine face primul pas, așa că invitația a venit direct și cu zâmbet. Într-o deplasare de serviciu, am aflat că Lucian rămăsese peste noapte în același hotel.
Am ajuns la bar aproape în același timp, ca și cum ne-am fi dat întâlnire fără să ne fi spus. — Ți-e teamă? m-a întrebat Lucian când am ajuns în fața ușii.
— Puțin, am recunoscut. — Bine, a zâmbit el. Înseamnă că îți pasă.
— Dacă la un moment dat vrei să ne oprim, spune-mi și ne oprim, mi-a zis Lucian, cu o seriozitate care m-a făcut să râd. — La fel și tu, am spus. Cred că ne-am înțeles perfect.
Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont