Totul s-a petrecut într-un hotel de lux, într-o noapte caldă de iulie, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Vorbeam de trei săptămâni cu Corina. Mesaje de dimineață, glume în pauza de prânz, apeluri lungi seara.
Ajunsesem să aștept notificarea aceea mai mult decât voiam să recunosc. Cu Corina ne cunoscusem cu ani în urmă și ne pierdusem din vedere, cum se întâmplă. Un mesaj scris la întâmplare a readus totul: umorul, privirile, felul în care ne înțelegeam din jumătate de cuvânt.
Eram amândoi adulți liberi și hotărâți: eu aveam 29 de ani, Corina avea 27. Nu ne mai jucam de-a cine face primul pas, așa că invitația a venit direct și cu zâmbet. — Ți-e teamă?
m-a întrebat Corina când am ajuns în fața ușii. — Puțin, am recunoscut. — Bine, a zâmbit ea.
Înseamnă că îți pasă. — Nu mă grăbesc, mi-a spus Corina, privindu-mă în ochi. Vreau doar să fiu aici, cu tine, și să vedem ce se întâmplă.
— Nici eu, i-am răspuns. Dar sunt curios să aflu. Am simțit un fior pe șira spinării, dar unul plăcut, ca înainte de un salt despre care știi sigur că te va prinde bine.
Nu ne grăbeam.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont