Era o seară de toamnă într-o pensiune de la munte, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Cu Corina eram împreună de 3 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Corina a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 28 de ani, Corina are 28.
Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. Într-o seară, la un pahar de vin, Corina a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.
Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Corina. Doar noi doi, cum eram la început.
— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont