Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o seară de vineri, la Oradea, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Cu Irina eram împreună de 7 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 7 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Irina a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Irina a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.
Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Irina, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.
Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont