Noaptea în care am povestit totul, la mare

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la mare, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Cu Andreea ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore. Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm.

Eu am 50 de ani, Irina are 45. Suntem împreună de 6 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm.

Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta? m-a întrebat Irina, uitându-se atent la mine.

— Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Irina a zâmbit și mi-a strâns mâna. — Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații.

Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi. Andreea a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect.