Noaptea în care am povestit totul, la munte

Am 31 de ani și, dacă m-ai fi întrebat cu ceva timp în urmă, ți-aș fi spus că nu ies din tipare. Apoi a venit o după-amiază târzie de septembrie la munte și mi-am dat seama că mă înșelam. Cu Dan ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.

Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Eu am 31 de ani, Vlad are 31. Suntem împreună de 3 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină.

Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Vlad.

— Nu o fac pentru tine, a râs Vlad. O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem.

Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate. Dan ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi.