Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o seară ploioasă de mai în Delta Dunării glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Pe Cristian și pe Alina i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.
Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Andrei și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Cristian și Alina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.
Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Andrei de 4 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Cristian și Alina ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
Andrei m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.
Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Alina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Cristian a promis solemn să respecte fiecare rând.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont