Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o noapte caldă de iulie, la Iași, cu o simplă propunere. Carmen și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Roxana și Bogdan ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Roxana și Bogdan erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Carmen de 8 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Roxana și Bogdan ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Bogdan a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Roxana a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Roxana. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont