Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o sâmbătă fără planuri, la Constanța, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Lavinia eram împreună de 4 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Lavinia a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 37 de ani, Lavinia are 39.
Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Lavinia.
— Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?
— Promit. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Lavinia. Doar noi doi, cum eram la început.
— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont