O seară în Timișoara

Totul s-a petrecut în Timișoara, într-o seară de primăvară, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Cu Dan ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore. Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm.

Cu Bogdan eram împreună de 13 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm.

Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta? m-a întrebat Bogdan, uitându-se atent la mine.

— Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Bogdan a zâmbit și mi-a strâns mâna. — Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații.

— Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Bogdan. — Nu o fac pentru tine, a râs Bogdan. O fac pentru noi.

Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc.