Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de vineri, într-un hotel de lux, cu o simplă propunere. Cu Lucian eram împreună de 11 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față.
Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. Eu am 50 de ani, Lucian are 48. Suntem împreună de 11 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină.
Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Lucian.
— Nu o fac pentru tine, a râs Lucian. O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem.
Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate. Călin ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi.
Dacă nu sunteți siguri, mergem la cină și rămânem prieteni.” Cuvintele acelea au risipit ultimele mele îndoieli.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont