Nu sunt un povestitor bun, dar o să încerc să nu omit nimic. Totul a început într-o după-amiază târzie de septembrie, la Brașov. Ciprian și cu mine eram împreună de 3 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice.
Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească. Cu Ciprian eram împreună de 3 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.
Eu am 47 de ani, Ciprian are 47. Suntem împreună de 3 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Ciprian.
— Nu o fac pentru tine, a râs Ciprian. O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem.
Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate. Delia ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi.
Dacă nu sunteți siguri, mergem la cină și rămânem prieteni.” Cuvintele acelea au risipit ultimele mele îndoieli.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont