Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o după-amiază târzie de septembrie, pe Valea Prahovei, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Andreea și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Laura și Florin ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Laura și Florin erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Andreea de 5 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Laura și Florin ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Florin a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Laura a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Laura. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont