Patru pahare, o singură regulă, în București

Am 33 de ani și, dacă m-ai fi întrebat cu ceva timp în urmă, ți-aș fi spus că nu ies din tipare. Apoi a venit o seară de primăvară în București și mi-am dat seama că mă înșelam. Pe Cristian și pe Alina i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Călin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Cristian și Alina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Cristian și Alina erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Alina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Cristian a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Cristian. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început.