Totul s-a petrecut în Maramureș, într-o seară de vineri, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Pe Bianca și pe Sebastian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.
Oana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Bianca și Sebastian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.
Bianca și Sebastian erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis.
Sebastian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Bianca a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Bianca.
Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont