Patru pahare, o singură regulă, pe Valea Prahovei

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de primăvară, pe Valea Prahovei, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Pe Cristian și pe Raluca i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Cristian și Raluca erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.

Suntem cu Călin de 2 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Cristian și Raluca ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Cristian: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.

— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Raluca. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis.

Raluca a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Cristian a promis solemn să respecte fiecare rând.